teoriei Auto-determinării (TSD) este un metatheory de motivația umană și de personalitate care se adresează autonome comportamente și condițiile și procesele care susțin astfel de înaltă calitate forme de dorință de implicare. În ultimul deceniu, a existat o creștere înfloritoare a cercetării de bază, experimentale și aplicate în cadrul setărilor sportive și de exerciții concepute pentru a testa principiile teoretice avansate în cadrul SDT., În cadrul acestei intrări sunt prezentate componentele centrale și fenomenele motivaționale propuse în cadrul SDT.

Cadru Teoretic

SDT începe cu presupunerea că oamenii sunt orientate spre creștere, organisme care caută în mod activ optimă provocări pentru a actualiza și de noi experiențe de învățare să stăpânească. Această tendință inerentă de creștere se manifestă în cadrul SDT prin conceptul de motivație intrinsecă, o construcție care este considerată a fi inseparabil legată de noțiunea de activitate activă și spontană., Motivația intrinsecă este definită ca participând la activități pentru plăcerea și interesul care este inerent în activitatea în sine (adică, a face activitatea este recompensa în sine). Cu toate acestea, SDT subliniază, de asemenea, că indivizii nu experimentează automat creșterea și funcționarea umană sănătoasă. Mai degrabă, mediile sociale servesc la modelarea modului în care oamenii acționează, gândesc și se dezvoltă. În acest sens, SDT specifică trei nevoi psihologice de bază și universale care oferă nutrienții esențiali pentru ca oamenii să experimenteze creșterea, dezvoltarea și bunăstarea., În mod specific, aceste nevoi sunt: (1) nevoia de autonomie (de exemplu, nevoia de a experimenta activități de auto-a aprobat și choicefully adoptat), (2) nevoia de competență (de exemplu, necesitatea de a interacționa în mod eficient în cadrul mediului), și (3) nevoia de înrudire (de exemplu, nevoia de a simți aproape, conectat, și îngrijiți cu importante altele)., În SDT este de reținut că mediile sociale, care oferă suport pentru aceste nevoi psihologice de bază oferă baza pentru ca oamenii să se implice mai mult prin voință, în activitățile și experiența mai mare funcționării eficiente și îmbunătățită psihologice de wellness.

pe Baza lucrare de Edward L. Deci și Richard M. Ryan, SDT a evoluat printr-o cuprinzătoare și sistematică program de inductive de cercetare care acoperă ultimele cinci decenii., În actuala constelație, de ansamblu SDT-cadru este reprezentat de cinci interdependente mini-teorii, și anume evaluare cognitivă teoria (CET), organismic integrarea teorie (OIT), cauzalitatea orientări teorie (PĂTUȚ), nevoile psihologice de bază teorie (BPNT), iar obiectivul, conținutul teorie (GCT). Fiecare dintre mini-teoriile SDT separate a fost dezvoltată prin cercetări de laborator și de teren pentru a explica și testa empiric un set de fenomene motivaționale specifice.

cinci Mini-teorii

prima dintre cele cinci mini-teorii SDT care au fost dezvoltate a fost etichetată CET., Acest mini-teorie oferă o perspectivă teoretică și structura de organizare a identifica și de a sintetiza date empirice referitoare la modul în care diverși factori sociali, cum ar fi recompense, furnizarea de alegere optimă provocare, feedback-ul, și termenele afecta o persoană este motivația intrinsecă. În cadrul CET, se afirmă că (a) evenimentele care satisfac nevoile psihologice de bază pentru competență și autonomie vor spori nivelul de motivație intrinsecă a unei persoane și (b) factorii sociali care nu susțin sau subminează competența și/ sau autonomia (adică.,, sunt considerate control) subminează sau frustrează nivelul de motivație intrinsecă a indivizilor.

un principiu central în cadrul SDT este că acțiunea intenționată poate fi condusă intrinsec (adică pentru interesele inerente ale unei activități) sau extrinsec (adică pentru o consecință separabilă). Spre deosebire de pitting motivația extrinsecă împotriva motivației intrinseci, SDT conceptualizează motivația extrinsecă ca multidimensională. Un astfel de raționament a stat la baza dezvoltării unei a doua mini-teorii, denumită OIT., În cadrul OIT, un continuum de internalizare este specificat cu patru tipuri distincte de motivație extrinsecă fiind conjecturate. Aceste motivații, care pot fi experimentate simultan, sunt ancorate între amotivare (și anume., o stare de lipsă de intenție de a acționa care poate apărea din cauza lipsei de competență, a credinței că activitatea nu este importantă sau a lipsei de urgență între comportament și rezultatele dorite) și motivația intrinsecă. Aceste stiluri motivaționale cuprind reglementări caracterizate prin contingențe externe (adică., un nivel ridicat de control) până la forme care reflectă auto-aprobarea și valoarea personală (adică forme autonome de motivație extrinsecă). În mod special, și începând cu cel mai puțin autonome, extrinseci forme de motivare descrise în OIT sunt denumite integrat regulament (de exemplu, atunci când o persoană ia parte la o activitate sau comportament, deoarece reflectă identitatea lor și este înrudită în cadrul lor alte valori, obiective și nevoi), identificat regulamentul (adică,, atunci când un individ prin voință, se angajează într-o activitate sau comportament pentru că se identifică și valoare scopul și beneficiul acumulate de la a lua parte), introjected regulament (de exemplu, atunci când comportamentul este susținută și regia intrapersonale sancțiuni precum rușine, vinovăție, mândrie și), și reglementarea externă (de exemplu, atunci când comportamentele sunt controlate de externe neprevăzute, cum ar fi tangibile recompense și pedepse).

ca o mini-teorie, OIT oferă o lentilă teoretică prin care să conceptualizeze, să înțeleagă și să definească motivația dintr-o perspectivă de calitate., Cu alte cuvinte, în cadrul OIT se propune să existe beneficii multiple de a acționa prin forme mai autonome de motivare (de exemplu, bunăstare și sănătate îmbunătățite, performanțe mai bune, învățare îmbunătățită și experiențe de activitate mai bune). Continuumul din cadrul OIT nu este o structură de dezvoltare, ci mai degrabă o reprezentare organizațională a reglementărilor motivaționale. Aceasta înseamnă că o persoană poate adopta un regulament în orice etapă a continuumului, în funcție de contextul social., În acest scop, OIT subliniază că sprijinul contextual pentru nevoile de bază de autonomie, competență și corelare este favorabil sprijinirii internalizării și Integrării.

În termeni de context social, în SDT este de presupus că autonomia-medii de sprijin (viz.,, contexte interpersonale care susțin alegerea, inițierea și înțelegerea, reducând în același timp necesitatea de a efectua și de a acționa într-o manieră prescrisă) facilitează angajamentul autonom, o mai bună internalizare și Integrare, o funcționare eficientă și o bunăstare psihologică îmbunătățită (PWB). Beneficiile multiple oferite indivizilor de a interacționa cu ceilalți care susțin autonomia (adesea o figură de autoritate, cum ar fi un profesor, un manager sau un antrenor) este că astfel de medii oferă suporturi necesare pentru satisfacerea nevoilor psihologice de bază ale oamenilor., Oamenii se confruntă, de asemenea, cu o bunăstare sporită prin furnizarea de sprijin autonom pentru ceilalți, precum și prin primirea (de exemplu, sprijin reciproc de autonomie). O serie de alte contexte sociale au fost, de asemenea, examinate în literatura de specialitate existentă în ceea ce privește susținerea nevoilor de bază pentru autonomie, competență și înrudire (de exemplu, structura, implicarea, cooperarea și climatul care implică sarcini).

a treia mini-teorie din cadrul SDT este etichetată COT și descrie variațiile tendințelor modului în care oamenii se orientează spre medii și își reglează comportamentul., Acesta este organizat în COT că toată lumea într-o anumită măsură, variază în trei orientări: autonomie de orientare (o orientare spre motivația intrinsecă și bine integrate motivație extrinsecă), controlat de orientare (o orientare spre a fi motivați de recompensă neprevăzute, constrângeri, și directive), și impersonal orientare (de exemplu, o tendinta a oamenilor de a acționa fără intenționalitate și se consideră incompetent). Orientările de cauzalitate operează la nivel global (sau domeniu de viață) și reflectă modele de gândire stabile și consecvente., În cadrul COT, deținerea unei orientări autonome este ipotezată pentru a prezice pozitiv funcționarea eficientă, comportamentul adaptiv și sănătatea psihologică. Manipulările experimentale au arătat, de asemenea, că orientările de cauzalitate pot fi amorsate pentru a produce efecte paralele cu relațiile găsite în cercetarea care a fost efectuată în setările de teren folosind măsuri de auto-raportare.

a patra mini-teorie în cadrul SDT este numit BPNT. BPNT este construit pe presupunerea că trei nevoi psihologice de bază sunt nutrimente esențiale pentru sănătatea continuă și funcționarea optimă., După cum sa menționat anterior, nevoile specificate în BPNT sunt pentru autonomie, competență și înrudire. Ca nevoi de bază, aceste nutrimente pentru wellness sunt considerate a fi universale, spre deosebire de a fi învățate sau acumulate prin sisteme de valori (adică au un impact funcțional indiferent de cultură, sex, stadii de dezvoltare). La baza BPNT se află presupunerea că dezvoltarea, creșterea, integritatea și bunăstarea unei persoane sunt susținute în măsura în care aceste nevoi de bază sunt oferite de contextul social., Într-o venă similară și ca nutrimente esențiale, BPNT subliniază că, în cazul în care aceste nevoi sunt frustrate de rău, funcționarea înstrăinată și pasivitatea vor urma.

a cincea mini-teorie în cadrul SDT mai larg este GCT. Această mini-teorie este preocupată de explicarea motivului pentru care diferitele obiective pe care indivizii le urmăresc prevăd diferențiat motivația și bunăstarea unei persoane. Distincția utilizată pentru clasificarea și compararea obiectivelor care variază în focare în cadrul GCT este cea intrinsecă și extrinsecă., Obiectivele intrinseci sunt cele cu focare interne, cum ar fi creșterea personală, afilierea și contribuția comunității. Având în vedere concentrarea lor asupra dezvoltării intereselor, valorilor și potențialului personal, obiectivele intrinseci susțin în mod direct satisfacția de bază a nevoilor psihologice ale unei persoane. Obiectivele extrinseci sunt cele cu focare exterioare, cum ar fi succesul financiar, imaginea și popularitatea. În cadrul GCT, obiectivele extrinseci sunt considerate a fi mai puțin de susținere sau chiar subminarea satisfacției nevoilor psihologice de bază și, prin urmare, sunt considerate a împiedica dezvoltarea umană optimă (adică, sunt asociate cu o mai mare stare de rău și o stare de bine redusă). Cercetarea a început, de asemenea, să examineze conținutul obiectivelor în contexte specifice, cum ar fi exercițiul în care obiectivele pentru managementul sănătății, dezvoltarea abilităților și afilierea socială sunt clasificate ca intrinseci, în timp ce obiectivele de exercițiu pentru imagine și recunoașterea socială sunt clasificate ca extrinseci., Central la GCT, atât la nivel global și contextual niveluri, este că obiectivele intrinseci sunt asociate pozitiv cu sporită bunăstării ca urmare a unor astfel de obiectiv preocupări fiind în concordanță cu satisfacție de o persoană de bază nevoia psihologică de satisfacție.

concluzie

cele cinci mini-teorii descrise în această intrare constituie colectiv cadrul SDT mai larg. Cercetarea în domeniul sportului și exercițiilor a fost esențială pentru evoluțiile și aplicațiile pertinente pentru SDT, de la începutul lucrărilor la CET până la aplicațiile recente ale GCT., În contextele de sport și exerciții fizice, cercetarea sa concentrat pe efectele diferențiale ale diferitelor tipuri de motivație și implicațiile importante care rezultă din acționarea prin aceste motive pentru o serie de variabile de rezultat, cum ar fi bunăstarea, persistența comportamentală, angajamentul efort și performanța. O linie similară de anchetă a apărut recent în ceea ce privește conținutul obiectivelor bazate pe exerciții fizice., Munca a fost, de asemenea, efectuate pentru a înțelege mai bine contextul social și scopul stimulente care să faciliteze versus submina autonome de logodnă, care detaliază modul în comunicare, feedback-ul, recompense, și relaționale acceptă să contribui sau să deraieze voință și de wellness în aceste domenii. Această lucrare a devenit din ce în ce mai elaborată în cadrul BPNT, deoarece cercetătorii încearcă să delimiteze mai bine suporturile (și zădărnicii) nevoilor psihologice de bază., În înțelegerea mai bună a sprijinului social și a stimulentelor de obiectiv care susțin nevoile psihologice de bază, a existat o apariție a mai multor activități de cercetare și intervenție aplicată folosind SDT.

deși nu sunt încă formalizate în cadrul mini-teoriilor SDT, o serie de procese și fenomene care au relevanță pentru sport și exerciții fizice sunt abordate din perspectiva SDT. Aceste procese includ studiul vitalității (adică.,, un marker al energiei mentale și fizice), efectele pozitive asupra bunăstării ființei în mediul natural, studiul relațiilor strânse și rolul mindfulness (sau conștientizării) în funcționarea autonomă.

a se Vedea de asemenea:

  • Sport Psihologie
  • Sport Motivare