sublim tulpini de Sibelius ecou pe pereții Moscova plat ca Kostya Orlov desfășurat Nikita Hrușciov e sumbru poveste de obscen comise de predecesorul său, Josef Stalin. A fost o seară cu jumătate de secol în urmă, la o săptămână după ce Hrușciov a denunțat ororile domniei lui Stalin la o sesiune secretă a celui de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist Sovietic.,asta a fost la numai trei ani de la moartea lui Stalin, jelită de marea majoritate a cetățenilor sovietici, care l-au văzut ca tată divin. La scurt timp după aceea, noul lor lider le-a spus că au făcut o eroare cataclismică: departe de a fi divin, Stalin era satanic. Liderii care au moștenit partidul de la vechiul dictator au fost de acord că Hrușciov ar trebui să facă discursul numai după luni de argumente furioase – și sub rezerva compromisului că nu ar trebui să fie niciodată publicat.,consecințele sale, în niciun caz pe deplin prevăzute de Hrușciov, au zguduit Uniunea Sovietică, dar cu atât mai mult aliații ei comuniști, în special în Europa Centrală. Au fost dezlănțuite forțe care au schimbat în cele din urmă cursul istoriei. Dar, la acea vreme, impactul asupra delegaților a fost mai imediat. Surse sovietice spun acum că unii au fost atât de convulsați pe măsură ce au ascultat că au suferit atacuri de cord; alții s-au sinucis după aceea.,dar când Kostya Orlov, un contact rus pe care îl suspectez acum că lucra pentru KGB, m-a sunat în acea seară, la începutul lunii martie 1956, nu știam prea multe despre toate acestea. Timp de 10 zile ale Congresului, o mână de corespondenți occidentali de la Moscova au citit discursuri care au condamnat în mod rotund „cultul personalității”, un cod bine înțeles care înseamnă Stalin. Clădirea Comitetului Central al partidului a fredonat cu activitate în noaptea de 24 februarie, ferestrele sale Strălucind cu lumină bine în orele mici. Dar de ce, ne-am întrebat, s-a întâmplat acest lucru după ce Congresul s-a închis oficial?, După numai câțiva ani, a devenit clar că conducerea partidului încă se certa cu privire la textul discursului pe care Hrușciov îl va rosti în dimineața următoare la o sesiune secretă a delegaților Partidului.în următoarele zile, diplomații statelor comuniste din Europa Centrală au început să șoptească că Hrușciov l-a denunțat pe Stalin într-o sesiune secretă. Nu există detalii au fost viitoare. Lucram ca al doilea corespondent Reuters la Moscova al lui Sidney Weiland, care – mai mult de dragul formei decât orice – a încercat să trimită un scurt raport al acestui fapt chel la Londra., Așa cum era de așteptat, cenzorii au suprimat-o.apoi, cu o seară înainte să plec în vacanță la Stockholm, Orlov mi-a telefonat să-mi spună: „trebuie să te văd înainte să pleci.”Auzind urgența în vocea lui, I-am spus să vină la rândul său, la o dată. De îndată ce a spus de ce a venit, am considerat că este înțelept să confundăm microfoanele pe care le credeam cu toții în pereții noștri, punând cel mai tare disc pe care îl aveam. Așadar, prin tromboane în creștere, Orlov mi-a oferit o relatare detaliată a rechizitoriului lui Hrușciov: că Stalin era un tiran, un ucigaș și un torționar al membrilor de partid.,Orlov nu avea note, cu atât mai puțin un text al discursului. El mi-a spus că partidul din întreaga Uniune Sovietică a auzit despre el la întâlniri speciale ale membrilor din fabrici, ferme, birouri și universități, când le-a fost citit o dată, dar o singură dată. La astfel de întâlniri din Georgia, unde sa născut Stalin, membrii au fost indignați de denigrarea de către un rus a propriului erou național. Unii oameni au fost uciși în revoltele care au urmat și, potrivit lui Orlov, trenurile au ajuns la Moscova din Tbilisi cu ferestrele sparte.dar aș putea să-l cred?, Povestea lui se potrivea cu ceea ce știam puțin, dar detaliile pe care mi le-a dat erau atât de uluitoare încât nu erau credibile. Este ușor acum să credem că toată lumea știa că Stalin era un tiran, dar la acea vreme doar o minoritate nefericită din URSS o credea. Și pentru a accepta că Hrușciov a vorbit deschis despre acest lucru, dacă nu chiar Public, părea să aibă nevoie de o anumită coroborare – și asta nu era disponibil.

a existat o altă problemă, de asemenea. „Dacă nu scoți asta, ești govno”, mi-a spus el., Asta a sunat ca o provocare clară pentru a rupe cenzura-ceva ce Niciun jurnalist nu a făcut din anii 1930, când corespondenții occidentali zburau adesea la Riga, capitala Letoniei încă independente, pentru a-și depune poveștile și a se întoarce nevătămați la Moscova. Dar Stalin a condus cu o severitate crescândă încă două decenii de atunci și nimeni nu ar fi riscat în anii 1950. simțindu-mă incapabil să rezolv această problemă de unul singur, l-am sunat pe Weiland și am aranjat să-l întâlnesc în centrul orașului. Era foarte frig, dar am stat afară, unde nu erau Microfoane., Zăpada groasă zăcea pe Pământ, dar am trecut prin ea, oprindu-mă doar din când în când pentru a-mi consulta notele sub lămpile stradale. Am observat că Orlov mi-a dat adesea fragmente de informații care s-au dovedit întotdeauna corecte, deși nu au o importanță majoră. Povestea lui se potrivea cu rapoartele limitate care circulă în comunitatea occidentală. Și am observat că un corespondent temporar din New York Times pleca a doua zi și cu siguranță va scrie despre aceste rapoarte. Deci, am putea fi bătut pe cont propriu, mult mai bine, poveste. Am decis că trebuie să-l credem pe Orlov.,în dimineața următoare, am zburat la Stockholm de unde am sunat la editorul de știri Reuters din Londra. Numele meu, am insistat, nu trebuie să apară pe nici o poveste, și ambele ar trebui să aibă alte linii de date decât Moscova: nu am vrut să fie acuzat de încălcarea cenzurii la întoarcerea mea la Moscova. Apoi, după câteva ore de scris notele mele, am dictat cele două povești prin telefon la Reuters copytaker. Încă hotărât nervos să-mi ascund identitatea, mi-am asumat un accent american ridicol. Trucul a eșuat dismally. „Mulțumesc, John”, a semnat cu bucurie.,înapoi la Moscova, totul a continuat ca înainte. În acea vară a anului 1956, dezghețul lui Hrușciov a înflorit, iar Moscoviții s-au relaxat puțin mai mult. Dar în Europa Centrală impactul discursului a crescut. Până în toamnă, Polonia era gata să explodeze, iar în Ungaria o revoluție anticomunistă a răsturnat Partidul și guvernul Stalinist, înlocuindu-le cu reformistul de scurtă durată Imre Nagy.la Moscova, liderii sovietici au fost aruncați în turbulențe. Timp de șase săptămâni, nici unul nu a apărut la nicio funcție diplomatică. Când au reapărut au privit haggard și mai în vârstă., Acest lucru era valabil mai ales pentru Anastas Mikoyan, mâna dreaptă a lui Hrușciov, care îl îndemnase constant la reforme mai mari. Potrivit fiului său, Sergo, asta se datorează faptului că Mikoyan a petrecut zile lungi la Budapesta încercând cu disperare să salveze regimul Nagy, fără succes. În cele din urmă, conservatorii înverșunați au câștigat argumentul, insistând că, din motive de securitate, URSS nu a putut lăsa o țară vecină să părăsească Pactul de la Varșovia. Hrușciov și Mikoyan au fost de acord cu reticență că ar trebui să fie zdrobit .,în Occident, impactul discursului a primit un impuls colosal din publicarea textului complet, deși igienizat, în The Observer și The New York Times. Aceasta a fost prima dată când textul integral a fost disponibil pentru control public oriunde în lume. Chiar și secretarii locali de partid care au citit-o membrilor au trebuit să-și returneze textele în 36 de ore. (Acele texte au fost, de asemenea, igienizate, omițând două incidente în discursul pe care Orlov mi l-a legat.,potrivit lui William Taubman, în biografia magistrală a lui Hrușciov, textul integral s-a scurs prin Polonia unde, ca și alți aliați comuniști din Europa Centrală, Moscova a trimis o copie editată pentru a fi distribuită Partidului polonez. În Varșovia, a spus el, tipografii au luat-o asupra lor pentru a tipări mai multe mii de exemplare decât au fost autorizate, iar unul a căzut în mâinile serviciilor de informații israeliene, care l-au transmis CIA în aprilie. Câteva săptămâni mai târziu, CIA a dat-o New York Times și, aparent, distinsului Kremlinolog al Observatorului, Edward Crankshaw.,

exact cum a obținut-o nu este înregistrată. Dar, joi, 7 iunie, la un mic editorial masa de prânz în mod tradițional a avut loc în fiecare săptămână în Hotelul Waldorf, Crankshaw ‘modest menționat că a obținut completă transcrieri de discursul lui Hrușciov’, potrivit lui Kenneth Obank, managing editor. Întâlnirea a fost galvanizată. O astfel de știre nu a putut fi trecută și, cu sprijinul puternic al editorului David Astor, precum și al lui Obank, s-a convenit ca cele 26.000 de cuvinte complete să fie publicate în ziarul de duminică următor.,

aceasta a fost o decizie eroică care se învecinează, părea, cu nebunia. În acele zile, totul trebuia să fie așezat în metal fierbinte pentru a fi alcătuit în pagini. Până în acea joi, Potrivit lui Obank, ” jumătate din hârtie a fost stabilită, corectată și a fost făcută. Mai rău, am descoperit că ar trebui să ținem aproape toate caracteristicile obișnuite – recenzii de carte, arte, modă, pod, șah, articole de pagină de lider, lotul. Copia lui Hrușciov, pagină cu pagină, a început să curgă., Pe măsură ce am început să alcătuim pagini, a devenit clar că va fi nevoie de mai mult spațiu, așa că am înghițit și am apelat la vacile sacre – reclamele.”Șapte coloane prețioase de publicitate a trebuit să fie eliminate. Un număr nesfârșit de titluri, sub-titluri, capete încrucișate și legende a trebuit să fie scris ca copia rana drum prin hârtie.

dar jocul a fost plătit. Răspunsul cititorului a fost entuziast. Unul a spus: „Domnule, eu sunt doar un chargehand într-o fabrică, cu greu un loc în care s-ar putea aștepta ca Observatorul să aibă o circulație mare., Dar copia mea a ediției Hrușciov a fost merge din mână în mână și de la magazin la magazin în birourile administrației, transport etc. Am fost destul de uimit de interesul serios manifestat ca urmare a examinării foarte mici a discursului.”

hârtia s-a vândut și a trebuit să fie retipărită. Aceasta, cu siguranță, a fost o justificare pentru decizia extraordinară de a tipări textul integral cu trei zile înainte. ‘Minut de examinare’ a contribuit foarte mult la gândul că în cele din urmă a dat naștere la reformist ‘Euro-comunismului’.Hrușciov a fost clar zdruncinat de evoluții., Oponenții săi au câștigat putere, iar în mai 1957 a intrat într-un As de înlăturare a lui. Când o majoritate în prezidiul Comitetului Central (Politburo) a votat să-l destituie, numai acțiunea sa rapidă de a convoca o ședință completă a Comitetului Central ia dat o majoritate. Adversarii săi, în special veteranul Vyacheslav Molotov și Lazăr Kaganovici, au fost deposedați.dar șapte ani mai târziu conservatorii au reușit să-l înlăture. Au urmat douăzeci de ani de Leonid Brejnev, timp în care ceasul a fost întors, dacă nu la stalinismul pe scară largă, cel puțin o parte din drum., Dar au existat comuniști care nu l-au uitat niciodată pe Hrușciov și, în special, „discursul său secret”. Unul a fost Mikhail Gorbaciov, care fusese student la Universitatea din Moscova în 1956. Când a venit la putere în 1985, a fost hotărât să continue munca lui Hrușciov în reformarea Uniunii Sovietice și deschiderea acesteia către restul lumii. De mai multe ori, el și-a lăudat public predecesorul pentru curajul său de a face discursul și de a continua procesul de de-stalinizare.,unii se pot îndoi că Uniunea Sovietică a lui Stalin ar fi putut fi vreodată reformată, dar Hrușciov nu era printre ei – și nici Gorbaciov nu era. Dar, după două decenii de decădere sub Brejnev, chiar și el nu a putut ține țara împreună. Se poate argumenta că „discursul secret” a fost cel mai important al secolului, plantând sămânța care a provocat în cele din urmă dispariția URSS.ce cred Moscoviții despre Hrușciov acum Marina Okrugina, 95 de ani, fostă prizonieră din Gulag ” m-am născut în Siberia în 1910., Tatăl meu a fost exilat acolo în vremuri țariste după ce a ucis un cazac care a atacat o demonstrație a muncitorilor la care lua parte. În 1941 lucram în Mongolia ca dactilograf pentru un grup de jurnaliști sovietici. Ei produceau un ziar care urma să fie distribuit în Manciuria cu speranța de a-i face pe chinezi să ne simpatizeze. Dar Cenzorul a decis că este o „provocare”. Toți am fost arestați și trimiși în Gulag. Când a început războiul oamenii au fost trimiși pe front și am fost lăsat în urmă. Am petrecut opt ani în lagăre., În 1945 am aflat că cei doi fii ai mei au murit în blocada din Leningrad, iar soțul meu a pierit luptând în Smolensk. Am fost eliberat în 1949, dar nu au voie să trăiască în cele mai mari 39 de orașe din Uniunea Sovietică. Am stat în Orientul Îndepărtat și a trebuit să raporteze la poliție în fiecare săptămână. Nu aveam viață. Singurii mei prieteni erau foști deținuți. Când Stalin a murit în 1953, am închis ușa strâns și am dansat de bucurie. În cele din urmă, în 1956, la câteva luni după discursul lui Hrușciov, am fost complet reabilitat. Viața mea s-a schimbat. Aș putea călători. Am o slujbă decentă și o pensie., Noi, foștii prizonieri, am fost foarte recunoscători pentru curajul lui Hrușciov.”

Dima Bykov, tânără intelectuală
” Stalin nu putea face nimic fără frică, un dictator dezgustător. Hrușciov a fost mai mult un dictator al stupidităților. Atitudinea mea față de el este destul de simpatică și caldă. A readus viața la milioane de oameni. Dar, în realitate, era o libertate foarte proastă sub Hrușciov. Numai oameni ca sovieticii care au avut experiența îngrozitoare a dictaturii timp de 30 de ani ar fi putut fi mulțumiți de dezgheț. Hrușciov și-a risipit șansa. Nimeni nu știa unde merge țara., Peste tot erau pancarte cu Lenin spunând: „Luați drumul potrivit, tovarăși!”Dar în ce direcție?’

Fiodor Velikanov, 21 de ani, student
‘Stalin nu a fost chiar așa de rău. Avea hotărâre. Era strict și eficient și putea lua decizii rapide, chiar dacă nu erau întotdeauna cele corecte. Este foarte dificil pentru mine să evaluez cum a fost Viața sub Stalin. O știu doar din cărți și din ceea ce mi-au spus rudele mele. Ce știu eu despre Hrușciov? Ei bine, el a fost faimos pentru a face lucruri impulsiv cum ar fi doresc să planteze porumb peste tot., Și când și-a lovit pantoful pe masă . Unii oameni spun că președintele Vladimir Putin este un dictator, dar cred că este incorect. Deși au existat câteva caracteristici bune pe care Stalin le-a avut și pe care Putin le are.Nikita Hrușciov, 45 de ani, jurnalist, nepot al liderului sovietic
” bunicul era un om bun, dar foarte solicitant. Când sa retras, mi-a cerut să ajut să repictez o seră la dacha lui din Petrovo Dalnee. După aceea, a verificat fiecare detaliu pentru a-mi arăta unde am pictat prost., Desigur, el a participat la represiuni, dar faptul că a îndrăznit să-l expună pe Stalin a fost curajos. Jumătate din discursul său a fost improvizat-își împărtășea propriile amintiri. El credea în eșecul inevitabil al capitalismului. Cineva l-a descris ca fiind „ultimul romantic al comunismului” și sunt de acord cu asta.profesorul Oksana Gaman-Golutvina, expert în elitele rusești
” până când Hrușciov a venit la putere, țara era obosită de frică. El a înțeles acest lucru. Și a avut o aspirație sinceră de a ușura durerea poporului., Înainte de discursul său din 1956 a existat deja un consens pentru schimbare în rândul elitei. Oamenii înșiși nu puteau fi motorul schimbării, deoarece se luptau pentru supraviețuire. Dar, în ciuda discursului său, Hrușciov era un copil al lui Stalin. Avea o mentalitate similară: există două opinii în lume, a mea și cea greșită. Proiectele sale agricole absurde și gafele sale de Politică Externă au însemnat că țara nu a primit pace.,”

interviuri de Tom Parfitt

  • Share on Facebook
  • Share on Twitter
  • Share via Email
  • Share on LinkedIn
  • Share on Pinterest
  • Share on WhatsApp
  • Share on Messenger